Suflet neiertat, tu care
Rătăcești pe-a lumii căi
Către chinul care-așteaptă
Ca să dea răsplată dreaptă
Pentru veci la toți cei răi
Într-un foc cu veșnice văpăi.

Suflet neiertat, întoarce-te!
Pe Hristos dacă-L primești,
El te iartă și te scapă
Din a morții adâncă groapă,
Din osânda-n care ești
Și de legăturile lumești.

O, păcatul! ... Ce grozavă
E a lui povară grea!
Îți închide-a raiului ușă
Și te-apasă, te-năbușă,
Într-o stare foarte grea,
Să te-afunzi în iad cu ea.

Și ce-aproape-i izbăvirea,
Dar tu nu vrei s-o primești!
Cum o vei dori odată, când
Va fi prea târziu, cerând,
Și nu poți s-o mai primești
Dacă astăzi nu te pocăiești!

Suflet neiertat, privește
Îngrozit și-nspăimântat
Starea-njositoare-n care
Ai ajuns prin neascultare.
Te-a adus starea de păcat,
Fiindcă-n viață n-ai vegheat!

Starea ta-i: legat în lanțuri
De patimi și multe nepăsării;
Tras spre-adâncul deznădejdii,
Înconjurat doar de primejdii.
Din marea prăpastie-a pierzării
Totuși nu ești dat uitării!

Dumnezeu îți întinde mâna
Prin jertfa de la Calvar.
Tu primește-I îndurarea!
Și-I acordă ascultarea!
Mântuire vei avea prin har
Și izbăvire din chinul amar.
Amin.
(Vineri, 15 mai 2020)